marți, 22 aprilie 2008

ce-mi place, ce nu'mi place, ce'mi "vine" ...a face...



Imi place sa ma simnt de'al locului! Imi place sa merg undeva shi sa simt ca fac parte din peisaj. Nu'mi place sa'i imit pe restul si mi'ar face placere ca nici ceilaltzi sa nu se imite intre ei.

Ma face sa ma simt bine atunci cand restul lucrurilor se adapteaza dupa cum imi sta mie palaria. In alta ordie de idei: Imi place sa ma relaxez, Imi place sa shomez, Imi place sa stau.

Spun toate astea ca sa intzelegetzi ca imi place sa fiu Eu. Imi place sa fiu sincer cand nu trebuie. Imi place sa mint cand am ocazia. Ma hranesc cu fericirea altor persoane la fel cum ma hraneshte o comedie buna(dar parca nu la fel cum ma hraneshte somnul).

De multe ori simt ca am ceva de spus iar atunci vorbesc mult, realizand in cele din urma ca am spus multe lucruri dar nu shi ceea ce vroiam defapt sa spun.

Nu am dorintze mari, am doar planuri maretze(sau poate nici alea nu's chiar atat de inalte precum imi par); defapt singurul lucru pe care'l doresc de la viatza este sa imbaranesc avand o inima ushoara.

Imi place viata si oamenii, imi plac oamenii pur shi simplu. Imi plac pentru ca sunt complecshi, sunt cele mai interesante lucruri care exista(poate n'am gasit un inlocuitor pentru "lucruri").

Imi plac fetele si femeile(sunt doua lucruri foarte asemanatoarea). Sunt atat de asemanatoare incat ai putea sa le incurci. Sunt ... cel mai frumos lucru creat de Dumnezeu. Ca orice "produs" de serie insa unele mai au ... diverse "defecte".

Imi place sa cred ca sunt la inceput de drum. Mi se pare ca mi'a luat mult sa ajung aici shi atunci vreau sa cred ca abia acum incepe restul vietzii mele. Gresesc adesea, de multe ori imi dau seama iar de foarte multe ori imi cer iertare.

Nu'mi place in principiu nimic din ceea se afla in antiteza cu cele scrise mai sus.

Imi vine sa fac lucruri nemaifacute(de catre mine). As incerca sporturi extreme. MULTE. Viata mi se pare foarte fragila si scurta iar cand imi amintesc asta sunt trist. Cand realizez asta ash vrea sa am aproape totzi prietenii(sunt putzini dar rareori sunt totzi aproape).

duminică, 6 aprilie 2008

Summit? ... desigur!

Adept fiind al teoriei ce spune ca omul evolueaza de(din) lenea divina de "a face", am ramas amuzat vazand aceste statui. - ma intreb oare in ce "directie" evolueaza "domnii"?

Si acum sa cugetam acest eveniment care a fost summit'ul nato.

mai intai si mai intai ... eu zic ca n'a fost rau, n'a fost rau deloc. Da desigur ne'a costat o gramada de bani dar parca partea asta cu banii aruncatzi pe geam(in buzunarele cui trebuie) nu ma mai surpinde la noi in Romania.

De ce anume a fost bine?

Ei bine. Ca orice exercitziu prost de PR desfasurat pe scena politica ne'am mai dat si noi, ca tzara, putzina importantza. Da, e adevarat ca tot aiurea in tramvai suntem, ca tot coate goale am ramas dar cel putzin au dormit la noi in fan "nishte unii" care de obicei dorm pe asternuturi de catifea.

Mai mult chiar, ne'a tremurat maioneza in hamburger gandindu'ne ca daca se supara un arabete nu mai avem metrou cel putzin un an de zile. Asta ca sa ne facem ca nici nu ne gandim daca ne mai trebuia metrou in cazul in care eram destul de aporpe sa'l vedem pe taliban. Acesta este inca un exercitziu bun ;)

Bucureshtiul a fost mai liber ca niciodata si, as putea spune, mai sigur. Iar asta nu pentru ca locul vagabontzilor a fost luat de "militzieni", ci pentru ca, in banii aia de i'am aruncat noi pe geam cu pregatirile s-au montat cateva sute de ochi(camere de filmat) in bucuresti(iar asta nu poate fi de rau.)