Nu vreau sa fac un obicei din a scrie despre vecinele mele. Insa pt aceasta din urma imi rapesc 20 de minute din somn(mi'am rapit eu mai multe daca e sa fiu sincer).
Dam nume? Nu dam nume! ... oricum exista destule persoane carora nu le va fi greu sa o recunoasca.
Spunem numai atat... cu dedicatzie Florin Chilian: "Vecina mea de sus... are doi... are doi ochi albashtrii..." shi doua javre de catzei(care se mai intampla sa'mi ude preshul de la usha).
Restul de melodie nu se mai potriveshte. Nu cred ca a avut vre'odata bicicleta iar dintre noi doi eu am ajuns primul pe planeta(cu aprox. un an).
Rand pe rand, prietenii mei au facut cate o pasiune(banuiesc ca trecatoare) pentru creatza shatena de la etajul superior. Incepand din clasa a 8'a am avut prieteni care ramaneau gura casaca pe scarile blocului sau se impiedicau shi'shi spargeau buza.
Cat despre mine, ce sa spun, pasinuea am facut'o undeva prin casa a 10'a. Nu cred totushi sa fi ajuns atat de departe incat sa'mi sacrific somnul pt asta dar melodia lu' chilian ma face chiar shi acum sa oftez.
De ce scriu despre ea?
In afara de efectul terapeutic de spovedanie am realizat ca toata povestea asta intareshte mai mult teoria cu femeile shi barbatzii mai in varsta.
Cum?
Ei bine, motivul pentru care nu am ajuns niciodata in fatza ei cu un buchet de flori(varianta romantica) sau pentru care nu m'am gandit niciodata s'o invit la un cico este acela ca ...
Tipa avea pe vremea cand eu eram inca in liceu o NAMILA de prieten... iubit... logodnic... ma rog deja, de aici, nu mai e treaba mea. Nu are rost sa comentez nici varsta shi nici marimea.
Am avut deseori impresia ca fetele astea pierd totushi ceva in toata povestea asta. Am ramas cu ideea asta deshi acum parca nu mai e tocmai a mea(cel putzin in momentl asta mi'e mult prea indiferent ce fac altzii cu viatza lor).
Este totushi destul de suparator faptul ca eu shi ai mei prieteni ramaneam numai cu oftatul ala, tzinandu'ne fundul pe scarile reci.
Dam nume? Nu dam nume! ... oricum exista destule persoane carora nu le va fi greu sa o recunoasca.
Spunem numai atat... cu dedicatzie Florin Chilian: "Vecina mea de sus... are doi... are doi ochi albashtrii..." shi doua javre de catzei(care se mai intampla sa'mi ude preshul de la usha).
Restul de melodie nu se mai potriveshte. Nu cred ca a avut vre'odata bicicleta iar dintre noi doi eu am ajuns primul pe planeta(cu aprox. un an).
Rand pe rand, prietenii mei au facut cate o pasiune(banuiesc ca trecatoare) pentru creatza shatena de la etajul superior. Incepand din clasa a 8'a am avut prieteni care ramaneau gura casaca pe scarile blocului sau se impiedicau shi'shi spargeau buza.
Cat despre mine, ce sa spun, pasinuea am facut'o undeva prin casa a 10'a. Nu cred totushi sa fi ajuns atat de departe incat sa'mi sacrific somnul pt asta dar melodia lu' chilian ma face chiar shi acum sa oftez.
De ce scriu despre ea?
In afara de efectul terapeutic de spovedanie am realizat ca toata povestea asta intareshte mai mult teoria cu femeile shi barbatzii mai in varsta.
Cum?
Ei bine, motivul pentru care nu am ajuns niciodata in fatza ei cu un buchet de flori(varianta romantica) sau pentru care nu m'am gandit niciodata s'o invit la un cico este acela ca ...
Tipa avea pe vremea cand eu eram inca in liceu o NAMILA de prieten... iubit... logodnic... ma rog deja, de aici, nu mai e treaba mea. Nu are rost sa comentez nici varsta shi nici marimea.
Am avut deseori impresia ca fetele astea pierd totushi ceva in toata povestea asta. Am ramas cu ideea asta deshi acum parca nu mai e tocmai a mea(cel putzin in momentl asta mi'e mult prea indiferent ce fac altzii cu viatza lor).
Este totushi destul de suparator faptul ca eu shi ai mei prieteni ramaneam numai cu oftatul ala, tzinandu'ne fundul pe scarile reci.
Postări
4 comentarii:
intr-adevar, buna terapia prin scris. n-am inteles totusi ce pot sa piarda "fetele astea". ce fel de fete?!
...fetele astea foarte "fragede" care umbla cu barbatzi mult mai in varsta. Terapia da, BETON. Recunosc totushi ca, pe langa impresia aia, singurii care pierdeau ceva eram (foarte probabil) noi, aia de stateam cu fundul pe trepte.
"In afara de efectul terapeutic de spovedanie"....hm....mi se pare foarte ciudata exprimarea ta si iti spun si de ce. Nu inteleg deoarece spovedania apare ca o urmare fireasca, la persoanele cu constiinta care constientizeaza, in urma unui pacat sau gand pacatos. Asa ca, te intreb eu acum, ce nu ne-ai spus u in mica povestioara?, ce "ganduri ascunse" ai avut in privinta vecinei tale?, pentru care nu vrei sa iti rapesti mai mult de 20 de minute din timpul tau. :)... presimt eu ca sunt multe de spus, legat de vecina ta ..... si mica ta obsesie (pentru ea) :P.
stimpy, nu realizez daca te cunosc, precum nu realizez nici daca eshti fata sau baiat. Sa spun de gandurile pacatoase... mai bine nu. precum am spus candva "fie barbat, fie femeie, totzi avem fantezii"; ca am avut sau nu cateva shi cu vecina mea... dumnezeu e bun shi iarta :D ca doar... shi lui ii place! nu?
Trimiteți un comentariu